Vreau sa zbor

Aţi simţit vreodată dorinţa de a zbura ?

Ei bine…eu am simţit această dorinţă de mii de ori…Să simţi că poţi zbura…Gandul că aş putea fi undeva sus, printre nori, printre îngeri…Un fel de Rai, dar fără să fi murit. Să nu simţi decat a vantului adiere, să auzi doar vocea suavă a micilor randunele, lumea să fie atat de mică şi fără ale ei răutaţi ce te fac sa-ţi doreşti să zbori..Printre frumoşii nori..să zbori..sa devii unul cu ei…Un nor..E atat de mare şi greu un nor. Un nor cantareşte cat cristalinul sufletului care îl priveşte.Hm..poate că nu cantareşte la fel pentru toţi..poate e doar un fulg de nea, un strop de ploaie…totuşi eu încă simt că zbor. Sunt încă cu miile de randunele, mii de păsări ce …zboară, oare unde zboară ? Dar şi eu zbor cu ele…Norii sunt din ce in ce mai mulţi. Cate forme..uite o floare, ba nu..e un fluture. Uite ! Seamănă cu un chip de om. Ce amuzanţi sunt norii.. Simt un puternic miros a iarbă proaspată, abia tăiată. Ciudat…iarba nu creşte pe nori…Un picur de ploaie îmi cade pe frunte. Uite încă unul, încă vreo doi…Mă şterg la ochi de picuri de ploaie. Sunt în iarbă, privesc cerul, ploua puternic, randunelele nu le mai aud. Miros a iarbă udă. Mă ridic leneş de jos şi plec. A fost un vis. Nu am zburat, poate data viitoare…

Nu am nicio idee cine o să înţeleagă ce am vrut eu să scriu mai sus..ciudat…foarte ciudat..Vreau să zbor!