Drumul spre infinit.

Ganduri peste ganduri in minte mi se amesteca.Atatea neclaritati in legatura cu atatea lucruri, atatea mistere inca nedescoperite pentru mine...Calatoria mea spre cunoasterea lumii este inca la inceput.Ma intreb cateodata oare cat va dura ? Oare cand se va sfarsi ea ? Dar parca un ecou imi spune: Niciodata.Intorc capul, ma uit atenta in stanga si in dreapta..si totusi nu este nimeni..o fi constiinta mea ce-mi spune ca aceasta calatorie va continua la nesfarsit ? Daca este chiar asa..atunci poate stie ea ce stie..Imi continui drumul meu spre aceasta infinitate, imi continui drumul catre cunoasterea de sine si in acelasi timp cunoasterea misterului ce ma inconjoara.Intalnesc piedici multe..mult prea multe pentru a trece intreaga pe langa ele.O lacrima pe obrazul fin se scurge..este o lacrima ce anunta durere, ce anunta nestirea..o lacrima ce vrea sa se elibereze si in acelasi timp sa elibereze pe altcineva...Nu e doar o lacrima pentru durerea mea..e o lacrima ce se varsa pentru durerea a multor alte persoane..o lacrima ce usor pe pamantul rece si dur cade...in locul ei o floare rasarind.Cine va trece pe langa acea micutza floare va simti durerea, va simti poate aceeasi dorinta de eliberare, aceeasi furie fata de rautate.Si totusi drumul meu continuie pe langa aceste neclaritati, pe langa mii de dureri, pe langa nenumeroasele piedici ce mi se pun.
In spatele meu aud niste pasi..sunt niste pasi ce ma urmaresc mereu.Sa indraznesc sa ma uit cine este ? Parca nu as avea acest curaj, dar totusi o fac.Intorc usor capul si cu coada ochiului ma uit cine este.Raman surprinsa si in acelasi timp putin inspaimantata: nu este nimeni, absolut nimeni ce ma urmareste.Mai stau cateva minute si ma tot uit, poate va aparea acel cineva ai carui pasi in urma mea se aud..dar nu..timpul trece si nu este nimeni.Imi continui drumul, sperand ca va aparea luminita de la capatul tunelului.Totusi parca se face si mai intuneric, parca nu exista lumina si ma afund din ce in ce mai mult intr-un mister mai mare.Poate chiar dureaza o infinitate acest drum al cunoasterii..dar in timp ce merg ma afund si in alte mistere, mistere ce par din ce in ce mai grele.Intrebari noi apar, raspunsuri negasite ma incurca in calatorie.
Insa drumul continua,mergand incet pe langa stanci mult prea inalte pentru a le gasi capatul, mergand pe pamantul rece si inghetat de timp, batut de soarta si de parca nu a mai trecut nimeni pe acolo de milioane de ani sau poate ca asa si este.Nicio lumina, doar bezna infinita..tot merg, ma impiedit de pietre pustii...aud cum de undeva curge apa.Ce-o insemna acest lucru ? Ma apropii oare de o apa ? Ma apropii oare de capatul tunelului ? Sunt intrebari ce ma fac sa devin din ce in ce mai speriata, sunt intrebari ce nu m-ar lasa sa continui drumul, dar totusi merg inainte cu pasi grabiti si din ce in ce mai mari.Am din nou aceeasi impresie ca cineva ma urmareste, teama se aduna, apa se aude din ce in ce mai tare la fel ca si pasii...ma urmaresc..acum sunt aproape sigura ca cineva ma urmareste.Ma opresc usor..nu mai aud nimic in spatele meu..ma intorc din nou cu aceeasi spaima sa fiu sigura ca este cineva sau ca nu este in spatele meu.Intorc capul nu vad din nou pe nimeni.Ma apuca iar spaima, simt iar sentimente peste sentimente ce ma sperie, ce ma fac sa imi pierd simturile.Simt aceeasi dorinta de eliberare, aceeasi dorinta pe care o simt mereu cand ma simt inconjurata de un imens pericol, simt aceeasi dorinta ca atunci cand ma simt inconjurata de nestiinta si de mister.Ma uit din nou inainte cu pasi usori pasesc in continuare pe pamantul mult prea rece, mult prea dur pentru mine.Un aer sufocant zboara prin aer, este un aer ce nu-mi inspira deloc incredere si totusi continui a merge.Inima bate din ce in ce mai tare, apa si ea se aude mai repede, pasii din spatele meu din nou incep sa se auda si ei, spaima peste spaima, neincrederea de sine continuie si totusi vreau sa merg inainte, vreau sa continui, vreau sa gasesc lumina.Pamantul dur si rece pe care calcam pana acum parca incepe sa zboare de sub picioare.Aerul se schimba si el, parca nu mai este la fel de sufocant iar apa nu se mai aude curgand.Din zona intunecoasa am ajuns intr-o zona mult prea luminoasa.Atata lumina, atata verdeata si in acelasi timp atatea flori frumos colorate.Un imens curcubeu se prevede intre nori, intr-o departare se vede o cascada.Mult prea multe schimbari bruste, ceva incredibil de frumos si pare atat de ireal.Incep sa ma intreb daca doar mi se pare, incep sa ma intreb daca ceea ce vad este realitate sau magie.Ma uit imprejur, peste tot aceleasi imagini ireale, peste tot aceeasi magie.Acum imi dau seama ca a mea calatorie spre cunoastere abia acum a inceput.In minunata lume ce in fata ochilori mi s-a deschis este mai mult mister decat era intre stanci.Magia aceasta va fi misterul meu ce va trebui sa-l descopar, misterul va fi mult mai dificil.Intr-o lume plina de atata frumusete artificiala se ascund mai multe lucruri, persoane si fapte false.Misterul..abia aici incepe.

Suflet pereche.

Pe o piatra cristalina
Intr-o padure veche
Usor se-alina
Un suflet pereche.

Cei doi se iubesc,
Cei doi se doresc
De lume se-adapostesc
Si impreuna traiesc.

Luna-i vegheaza
De-a lumii rautate
Pe ei ii binecuvanteaza
Si uita amintirele-nghetate.

Stelele-i privesc
Si usor le zambesc.
Atunci te ametesc
Si simt ca-nnebunesc.

Un suflet pereche
Usor se-alina
Intr-o padure veche
Pe o piatra cristalina.

Doua cuvinte.

Doua cuvinte
Pe inima inscripte.
Cateva litere
Si alea de iubire.

Simple cuvinte
Tie spuse.
Sentimente frumoase
Departe duse.

Fiecare lacrima
Acum varsata
O data cu inima
Si ea va fi salvata.

Fiecare suspin
Ca alaturi tu nu-mi esti
Tu fiind al inimii meu stapan
Si cu vorbe dulci ma ametesti.

Fiecare dorinta
A inimii indemnata
Fiecare speranta
De inima adoptata.

Te cheama mai aproape
Ca esti prea departe.
Te cheama alaturi
Prin mii de flacari.

Iubirea...

Pe zi ce trece
O iubire-n suflet creste.
O iubire imaginara
Sau una reala.

Ceva cu totul special
Ce inima din piept ti-o scoate.
Ceva cu totul invizibil
Ce doar noi doi vedem.

E ceva mult prea ireal
E ceva ce mie-mi place.
Un zambet de-al tau
Pentru mine cat o mie face.

Pe zi ce trece
Dorinta din suflet creste.
Iubirea imaginara
Devina una reala.

Ceva cu totul special
Se naste si mai puternic.
Ceva ce vad si altii
Si nu doar noi doi.

E ceva mult prea ireal
Ce la lumina creste.
Irealul devine real
Cand buzele lipite de-ale mele-ti sunt.

Oglinda sufletului.

Se spune ca oglinda sufletului sunt ochii ce lumea ii vede...se spune ca prinvindu-i poti afla cele mai ascunse ganduri ale unei persoane...se spune ca valoreaza mai mult decat orice pe lume...Si totusi..nu sunt doar spuse..sunt si adevaruri...sunt lucruri cat se poate de clare...ce te amagesc pe zi ce trece mai mult..pentru ca nu toti au acea putere de a citi ce se ascunde in sufletul unei persoane...nu toti ochii sunt la fel de clari...la fel de dulci..la fel de dragastosi..si de sensibili..si de sinceri...nu toti vor spune adevarul...chiar ochii sunt oglinda sufletului..daca stii cum sa-ti ascunzi sentimentele o poti face cu cea mai mare usurinta..fara ca cei din jur sa-si dea seama de acest lucru...fara ca nimeni sa te acuze ca ai facut ceva rau...poti sa ascunzi teama din suflet..dar nu tot timpul..ochii sunt in acelasi timp si inselatori.....ei pot spune adevarul despre persoana ta...dar...in acelasi timp pot minti mult despre tine.Poate ca cineva sa gandeasca altceva despre tine...Cel mai bun sfat este..incearca sa ascunzi ca suferi din diferite motive...incearca sa ascunzi..faptul ca ai probleme..zambeste...si nu doar printr-un zambet..fa-ti ochii sa zambeasca...da-le libertate..si..vei fi liber si tu...

Inocenta furata...

O data cu inaintarea varstei, intre trecut si viitor se pierde..se ascunde...se acopera de o matase mult prea groasa pentru a vede dupa ea...inocenta..dispare..inocenta o fura.Sunt lucruri ce se intampla tuturor.Inocenta nu poate fi pastrata, mai ales daca nu stii cum, nu stii unde.Acestea depinzand insa de personalitatea omului, depinzand de felul cum gandeste si in acelasi difera de la persoana la persoana.Nu oricine isi da seama cat de importanta este "Inocenta unui copil", nu oricine stie sa o pretuiasca si de asemenea nu oricine o vede.Ca intotdeauna putine sunt persoanele ce observa astfel de lucruri mult prea importante pentru cei ce le vad si invisible pentru cei ce nu vor sa vada.
Poate ca si aceasta inocenta este acoperita de un mister, poate ca nici ei nu i se va putea afla secretul astfel nu va putea fi pastrata.Dar totusi sunt persoane ce incearca sa faca acest lucru, sunt persoane ce se gandesc zilnic la inocenta sa si in acelasi timp n-ar vrea sa o piarda asa cum nisipul se pierde pe timp de furtuna.Viata de zi cu zi este o adevarata furtuna pe largul marii pentru oamenii din secolul 21.Sunt obligati sa lupte pentru mult prea multe sentimente si in acelasi timp sa gaseasca raspunsuri la intrebari imposibile.Inocenta se amesteca cu alte mii si mii de sentimente, astfel incat ar fi greu sa o mai descoperi, ar fi greu sa o mai diferentiezi si sa spui "de aici pana aici este inocenta".Ai putea incurca sentimentele astfel crezand lucruri false despre tine si despre altii.
Inocenta se poate pastra sau chiar se poate readuce la o anumita varsta, la o anumita perioada a vietii.Ea poate fi reinviata si oricine ar putea incerca sa se bucure din nou de ea.Dar un lucru este sigur: Incearca sa nu-ti pierzi inocenta.

Castelele din Spania.

Ceva imaginar, ceva ireal, ceva de neatins, ceva mult prea departe de adevar si mult prea aproape de minciuna...doar un vis.Un vis in mintea oricarei persoane ce se gandeste la asa ceva.Un vis ce poate deveni realitate in mintea noastra sau poate...devine realitate in realitatea de zi cu zi.Totusi sunt inca intrebari ca de obicei,intrebari ce raspunsul nu si-l gasesc.Poate ca la fel ca intotdeauna s-ar pune accent pe rezolvarea lor dar acest lucru nefiind la fel de important in acest subiect.
"Castelele din Spania" o scurta si scumpa metafora, ceva inexistent, imposibil la prima vedere si in mintea noastra posibil la a doua.Oricine ar vrea sa poata sa "construiasca Castelele din Spania".Metafora este existenta in prezent la fel cum era existenta si in trecut.Oare cati mii si mii de oameni au trait sub influenta acestei iluzii ? Oare cati oameni au murit cu speranta ca vor putea sa-si construiasca "Castele in Spania" ? Desi este doar o frumoasa metafora lumea se prinde de ea cu toata imaginatia sa.In acelasi timp creind o masca pentru a putea ascunde de fapt adevaratele intentii, astfel protejandu-se de rautatile din jur.Dar nu oricine ar putea sa ascunda adevaratele intentii, sau poate ca nu neaparat ar vrea sa le ascunda.Sunt cazuri si cazuri ce rezolvarea nu si-o gasesc, ce raspunsurile se pierd ca Noaptea in momentul in care Soarele mandru pe cer urca.Pe langa acestea se afla si acele vise in care realitatea pare mai aproape decat in altele, in care visul are o mare parte de adevar gata sa-l urmeze.
Am putea sa ne folosim bogata imaginatie si sa mergem cu mii de ani in urma.Oare cum gandeam "oamenii antici" ? Era diferit modul lor de gandire in legatura cu visele ? Sau poate ca aveau aceleasi principii in ale implini.Pentru raspunsul la aceste intrebari nu ne-am putea folosi decat pura imaginatie si sa ne creem o parere poate chiar aproape de adevar, sau o parere ce noua ne-ar face placere sa fie adevarata.Eu una daca imi foloseasc imaginatia mea as putea spune ca "oamenii antici" erau putin mai realisti decat oamenii din ziua de azi.Poate si din aceasta cauza suntem ceea ce suntem astazi.Poate din simplul motiv ca "stramosii nostri" au fost mult prea realisti, oamenii din ziua de astazi, oamenii ca noi sunt atat de visatori.Pe de alta parte o alta explicatie ar fi aceea ca poate si ei au fost chiar mult mai visatori decat noi.Si astfel iar incepem sa ne punem intrebari, mii de intrebari la care raspunsul nu-l vom gasi.Oare de cand exista aceasta motivatie, oare de cand sunt numite "vise" ? Sunt intrebari ce raspunsul este pierdut intre timp si spatiu, pierdut intre trecut si viitor si de asemenea pierdut de oricare imaginatie a noastra.Parerea mea este ca in prezent visatorii nostri sunt mult mai rupti de realitate, cum am spus si mai sus.Sunt visatori ce nu-s doresc decat sa-si implineasca un vis, chiar daca el pare imposibil la prima vedere.Este visul oricui om sa aiba parte de o implinire, pe oricare plan ar fi el.Eu una pun accent mare pe planul sentimental, pe planul legat de fericirea mea, de dragostea si iubirea ce-mi apartine.Il consider cel mai important plan din viata omului.Cu aceasta dorinta de a visa, omul secolului 21 uita de realitate, uita ca exista si raul in jur iar in momentul in care il descopera are mult mai mult de suferit.Isi da si el seama ca viata nu este roz ci este colorata in mii de culori, fiecare culoare insemnand un sentiment cat mai ascuns de noi.Daca s-ar mai putea citi si aceste "culori" privite ca niste sentimente in viata noastra, ar fi chiar mult perfecta lumea.
Intr-o mica concluzie, ca de obicei, nu am putea spune decat ca Visele te ajuta sa mergi mai departe din viata, te ajuta sa privesti putin mai optimist rautatea din jur, este destul de bine sa visezi...insa sa nu se piarda firul spre realitate.

Mister...

Tot ce ne inconjoara poate fi numit un "Mister",nedescoperit de catre lume, mai putin descoperit sau poate chiar aflat in totalitate.Acelasi mister se afla si in cele mai adanci si intunecate minti omenesti.Aceste minti ar putea oare fi descoperite in timp si spatiu ? Ti-ai putea da oare seama ce gandeste fiecare ? Sunt de asemenea ca intotdeauna intrebari fara raspuns pe moment, raspunsul ar putea fi aflat o data si-o data dar...nu mereu.Un raspuns bine ascuns de catre nestiitori, un raspuns inconjurat de mii de intrebari.Putini sunt cei ce cunosc acest "Mister" al mintii omului, putini sunt cei ce isi dau seama de importanta acestui "Mister" si mai putini sunt cei ce cauta raspunsul la intrebarile puse.
Am putea caracteriza putin mintile oamenilor, astfel dandu-ne seama de importanta lor in societate, de importanta lor in viata de zi cu zi.Cea mai cunoscuta categorie de "oameni de acest fel" ar putea fi cea a "Ironicilor cu clasa".Acestia se deosebesc de "Simpli ironici" prin simplul fapt a zambetului ironic ce nu-l folosesc.Zambetul ironic folosit de catre cei simpli este mult prea evident in viata de zi cu zi.Ironicii cu clasa fiind putin mai dezolvati decat cei simpli nu mai folosesc acel zambet mult prea evident ca fiind ironic, in acest fel reusind sa minta mult mai bine victima.Victima ar avea ca in toate cazurile de suferit, mai mult sau mai putin, difera de cazul persoanei.Un alt caz ar putea fi a celor "Mincinosi".Acestia sunt putin mai speciali decat oricine.Pot minti foarte mult pana cand cineva ii descopera sau pot doar sa incerce o "minciuna nevinovata".Asemenea proverbului "Minciuna are picioare scurte" se intampla si in viata de zi cu zi.Minciunile fiind descoperita si increderea fiind pierduta.In legatura cu increderea am putea scrie alte povesti, fiind si aceasta foarte importanta in viata.Despre "Incredere" insa vom discuta cu alta ocazie.Am mai putea caracteriza persoanele in multe alte feluri, dar printre toate felurile "rele" mai sunt si cele ce iti provoaca un imens si frumos zambet.Am mai putea discuta despre persoanele misterioase ce se ascund dupa o masca dura, o masca greu de "sfarmat".Aceste persoane le putem numi puternice, in toate sensurile cuvantului.Sunt niste persoane ce merita tot respectul, dar in acelasi timp acea masca ce le acopera "Chipul Angelic" le va face sa si sufere.Alt caz de astfel de persoane ar putea fi cel al "Naivilor".Este cel mai des caz intalnit, deoarece toti suntem naivi la un moment dat.Pana si atunci cand credem in Mos Craciun, suntem naivi.O naivitate dornica de adevar, un chip inocent ce-ti inspira doar fericire pe chip.Si aceasta face parte din inocenta unei persoane...acea inocenta pe care nu ai vrea sa o pierzi.
Intr-o scurta incheiere am putea spune ca orice minte de om ascunde un adevarat Mister, un mister ce niciodata nu va fi descoperit.

Tristetea din suflet.

Merg zilnic pe strada...Ma uit ca fiecare om in stanga si in dreapta...observ chipurile oamenilor..si de fiecare data vad acel chip posomorat...uitandu-se fix in pamant de parca ar fi suparat pe toata lumea..de parca a uitat sa zambeasca...de parca se gandeste doar la probleme..si uita ca in jur sunt si lucruri frumoase...si uita cat de importante pot fi lucrurile frumoase...si..uita sa traiasca...Nu se gandeste decat la el insusi cum sa-i fie mai bine...poate chiar uita ca are si prieteni adevarati ce ar vrea sa-i fie alaturi in momentele grele..dar nu...el uita..uita sa zambeasca..uita sa fie fericit..uita ca fericirea te intinereste..si te face sa traiesti implinit...zambetul iti da speranta..tie si celorlati....Continua sa speri ...sa crezi...si sigur vei putea zambi.Continua sa fii fericit..si fericirea ta ii va sfarma pe altii..continua sa vorbesti..si vorbele tale...ii vor face pe altii sa sufere..continua sa iubesti..si iubirea ta...va face inca pe cineva fericit...Fericirea lui...va fi si fericirea ta...

Make Love Not War.

Un subiect destul de discutat in ultima perioada pe marile forumuri, destul de discutat pana si pe site-urile de divertisment ale Romaniei si nu numai."Make Love Not War" este cel mai clar titlu si cel ce ne indeamna ca dragostea, iubirea este mult mai buna decat un razboi, de oricare fel ar fi el.De obicei "razboaiele" sunt cauzate de cele doua sexe existente: Feminin si Masculin.Exista o oarecare "lupta" intre aceste doua fiinte diferite doar in unele privinte.Dupa parerea criticilor femeia ar fi fost creata dupa barbat, acest lucru ar crea o oarecare discordanta intre cele doua sexe.Poate ca barbatul ar fi trebuit sa fie mult mai apreciat decat femeia, poate ca el ar fi trebuit sa fie mult mai inteligent decat ea, dar nu in toate cazurile de fata se intampla acest lucru.De multe ori femeia este "cu capul mai pe umeri" decat barbatul, avand astfel un atuu in plus fata de sexul opus.
Revenind de asemenea la subiectul ce ne intereseaza "Make Love Not War" ar putea suna ca titlul unui roman important din vechile scrieri, un roman ce a trecut printr-o epoca mult prea aglomerata pentru a fi inteles, dar ajungand in secolul 21 se intelege mult mai bine.In momentul de fata cuvintele ce par a fi sacre si de o importanta supranaturala mai sunt folosite de catre Punkeri, ce sunt impotriva "razboiului".Dragostea pentru oameni in secolul de fata ar suna ca unul dintre cele mai importante lucruri, obiceiuri.Ar suna ca si cum ar fi la fel de important ca si aerul sau poate ca este la fel ori chiar mai important.Sunt intrebari ce nimeni nu le gaseste raspunsul, sunt intrebari ce raspunsul este simtit in nenumarate feluri...intelese sau neintelese de catre cineva.
Despre Dragoste se discuta pe toate drumurile, pe toate ascunzisurile indragostilor din ziua de azi si in acelasi timp se intalneste in fiecare casuta de la marginea unui oras plin de frumusetea exterioara oglindita de cea interioara.O frumusete ce nu toata lumea ar putea sa o citeasca numai din simple priviri ci dintr-o analiza mult mai complexa si durabila in timp.Oare despre acel "razboi" ce se discuta ? Ce ar putea insemna el intr-un secol nou, intr-un secol plin de viata ? In niciun caz nu ar putea insemna o lupta pe viata si pe moarte, ar putea insemna acel mic razboi intre tine si persoana ta.Acel "mic razboi" cum l-am numit intr-o fraza anterioara ar putea insemna totul sau nimic, depinzand doar de persoana care trece prin el.Nu orice persoana ar putea avea in viata sa trecatoare un astfel de "razboi", poate pentru unii ar insemna eliberarea din cele doua tabere.Pentru altii ar putea insemna mai mult chin, neavand posibilitatea sa castige "razboiul" propriu nu ar putea castiga nici un alt razboi efectuat de catre viata sau de catre altcineva.Aceasta lupta intre tine si persoana din tine pe deoparte poate insemna sfarsitul uneia dintre ele si eliberarea alteia iar pe alta parte poate insemna, cum am spus si mai sus, mai mult durere pentru ambele tabere.
Intr-o oarecare suprapunere a "Dragostei"- un sentiment mult prea pur, mult prea inocent, prea sincer ca cineva sa-l poate descoperi si pentru a fi complet implinit si cu acel sentiment numit "Razboi"- un "mic razboi" purtat de fiecare om in parte, de unii castigat..de altii nu, pot spune intr-o mica concluzie ca ambele sunt la fel de importante in secolul in care traim, un secol mai liber, mai plin de viata si de putere decat cele anterioare si mai influent pentru cele viitoare.Omul atata timp cat va iubi si va cunoaste sentimentul de dragoste, cat de putin pentru fiecare in parte..atata timp va purta si el un "razboi".

Sunt Unic.

Zilnic se aud discutii din ce in ce mai dese despre acel subiect numit de catre unii dintre noi : "Sunt Unic".Unicitatea fiecaruia dintre noi este ceva aparte, ceva ce ne face sa fim diferiti unii de altii.Daca toata lumea ar fi la fel atunci ar exista un haos total.Poate ar fi toti la fel de neinvatati, poate ar fi toti la fel de inteligenti sau poate ar fi in orice alt fel numai bine nu.Daca asemanarea dintre mai multe persoane, foarte multe ar crea un haos total in jur si nu numai, ce ar putea face aceast unicitate din fiecare dintre noi ? Ne face oare sa devenim unii mai presus decat altii ? Sau dimpotriva acest lucru: "Sunt Unic" ne face sa devenim toti la fel.Sunt de asemenea intrebari ce omul secolului 21 si le pune zi de zi sau luna de luna.Oricat de des, oricat de rar si le-ar pune aceste intrebari tot fara raspuns raman in imensa lume.Sau poate ca nu cauta indeajuns de bine raspunsul, poate ca vor sa ramane in acel mister ce lumea o acopera cu o perdea nu prea invizibila incat sa poti vedea dincolo de ea.Un mister ce in acelasi timp creeaza un altfel de haos, insa unul nu foarte important pentru toate persoanele.Poate ca unele vor trece cu vederea peste el sau ca poate nici nu-l vor observa, altele il vor privi de la distanta incercand sa il ignore insa omul din secolul 21, aici vorbind bineinteles de omul obisnuit din secolul 21 nu va putea trece fara sa analizeze cu atentie haosul creat de acel mister.Vor incerca sa dea la o parte acea perdea ce nu lasa pe nimeni sa patrunda cat mai adanc de adevar, dar efortul lor va fi in zadar.Efortul lor va fi in zadar la fel cum a fost si efortul multor alte persoane de-a lungul timpului.Curiozitatea din om nu va lasa sa treaca neobservata autenticitatea fiecaruia.
Intorcandu-ne la subiectul nostru elaborat mai sus am putea spune ca fiecare om isi cauta "unicitatea".Fiecare dintre noi incearca sa afle in ce fel este unic, in ce fel se diferentiaza de aproapele sau in ce fel se aseamana.Poate si aceasta "unicitate" are asemanarile ei.Poate ca prin felul tau unic de a fi te asemeni cu cineva care este la fel de unic ca si tine.Diferentele dintre persoane te fac de asemenea si mai unic.Mai unic decat te-ai putea numi, mai uni decat esti.