Castelele din Spania.

Ceva imaginar, ceva ireal, ceva de neatins, ceva mult prea departe de adevar si mult prea aproape de minciuna...doar un vis.Un vis in mintea oricarei persoane ce se gandeste la asa ceva.Un vis ce poate deveni realitate in mintea noastra sau poate...devine realitate in realitatea de zi cu zi.Totusi sunt inca intrebari ca de obicei,intrebari ce raspunsul nu si-l gasesc.Poate ca la fel ca intotdeauna s-ar pune accent pe rezolvarea lor dar acest lucru nefiind la fel de important in acest subiect.
"Castelele din Spania" o scurta si scumpa metafora, ceva inexistent, imposibil la prima vedere si in mintea noastra posibil la a doua.Oricine ar vrea sa poata sa "construiasca Castelele din Spania".Metafora este existenta in prezent la fel cum era existenta si in trecut.Oare cati mii si mii de oameni au trait sub influenta acestei iluzii ? Oare cati oameni au murit cu speranta ca vor putea sa-si construiasca "Castele in Spania" ? Desi este doar o frumoasa metafora lumea se prinde de ea cu toata imaginatia sa.In acelasi timp creind o masca pentru a putea ascunde de fapt adevaratele intentii, astfel protejandu-se de rautatile din jur.Dar nu oricine ar putea sa ascunda adevaratele intentii, sau poate ca nu neaparat ar vrea sa le ascunda.Sunt cazuri si cazuri ce rezolvarea nu si-o gasesc, ce raspunsurile se pierd ca Noaptea in momentul in care Soarele mandru pe cer urca.Pe langa acestea se afla si acele vise in care realitatea pare mai aproape decat in altele, in care visul are o mare parte de adevar gata sa-l urmeze.
Am putea sa ne folosim bogata imaginatie si sa mergem cu mii de ani in urma.Oare cum gandeam "oamenii antici" ? Era diferit modul lor de gandire in legatura cu visele ? Sau poate ca aveau aceleasi principii in ale implini.Pentru raspunsul la aceste intrebari nu ne-am putea folosi decat pura imaginatie si sa ne creem o parere poate chiar aproape de adevar, sau o parere ce noua ne-ar face placere sa fie adevarata.Eu una daca imi foloseasc imaginatia mea as putea spune ca "oamenii antici" erau putin mai realisti decat oamenii din ziua de azi.Poate si din aceasta cauza suntem ceea ce suntem astazi.Poate din simplul motiv ca "stramosii nostri" au fost mult prea realisti, oamenii din ziua de astazi, oamenii ca noi sunt atat de visatori.Pe de alta parte o alta explicatie ar fi aceea ca poate si ei au fost chiar mult mai visatori decat noi.Si astfel iar incepem sa ne punem intrebari, mii de intrebari la care raspunsul nu-l vom gasi.Oare de cand exista aceasta motivatie, oare de cand sunt numite "vise" ? Sunt intrebari ce raspunsul este pierdut intre timp si spatiu, pierdut intre trecut si viitor si de asemenea pierdut de oricare imaginatie a noastra.Parerea mea este ca in prezent visatorii nostri sunt mult mai rupti de realitate, cum am spus si mai sus.Sunt visatori ce nu-s doresc decat sa-si implineasca un vis, chiar daca el pare imposibil la prima vedere.Este visul oricui om sa aiba parte de o implinire, pe oricare plan ar fi el.Eu una pun accent mare pe planul sentimental, pe planul legat de fericirea mea, de dragostea si iubirea ce-mi apartine.Il consider cel mai important plan din viata omului.Cu aceasta dorinta de a visa, omul secolului 21 uita de realitate, uita ca exista si raul in jur iar in momentul in care il descopera are mult mai mult de suferit.Isi da si el seama ca viata nu este roz ci este colorata in mii de culori, fiecare culoare insemnand un sentiment cat mai ascuns de noi.Daca s-ar mai putea citi si aceste "culori" privite ca niste sentimente in viata noastra, ar fi chiar mult perfecta lumea.
Intr-o mica concluzie, ca de obicei, nu am putea spune decat ca Visele te ajuta sa mergi mai departe din viata, te ajuta sa privesti putin mai optimist rautatea din jur, este destul de bine sa visezi...insa sa nu se piarda firul spre realitate.