Glasuri

Se auzeau tot atatea glasuri
Ca si ultima oara cand impreuna am fost.
Toate nu erau decat niste amestecuri
Care nu aveau niciun rost.

Si-mi amintesc mereu cum cerul marea o saruta
Iar ea pare atat de pierduta.
La gandul acesta, zambetul pe buze-mi revine
Iar ochii imi devin doua oceane cristaline.

Imi amintesc de noi si iar la mare ma gandesc
Si vorbe de iubire a spune abia daca-ndraznesc,
Caci marea din nou e retinuta,
Acum cu pamantul ea se saruta.

Luna de a ei iubire-si aminteste
Dar mai mult ea se amageste.
O iubire imaginara,
Pentru Soare ea declara.

Din mare Soarele din nou a nascut,
Lasand in urma lacrimi si suspine.
Dar el pare satisfacut
Stiind ca ziua-i apartine.