Visez, creez si-mi imaginez
Si cateodata imi vine sa abandonez
Sentimentul ce ma doboara
Si ma-nconjoara.
Dar nu pot,
Iar lumea devine un şopot
Iar sentimentul tot creste
Si inca dainuieste.
Traiesc in suspans,
Visez la sperante
Si urmaresc un balans
Dar ma gandesc la sentimente.
Acum doar astept
Si nu pot sa accept
Sentimentul ce ma doboara
Si ma-nconjoara.
Se auzeau tot atatea glasuri
Ca si ultima oara cand impreuna am fost.
Toate nu erau decat niste amestecuri
Care nu aveau niciun rost.
Si-mi amintesc mereu cum cerul marea o saruta
Iar ea pare atat de pierduta.
La gandul acesta, zambetul pe buze-mi revine
Iar ochii imi devin doua oceane cristaline.
Imi amintesc de noi si iar la mare ma gandesc
Si vorbe de iubire a spune abia daca-ndraznesc,
Caci marea din nou e retinuta,
Acum cu pamantul ea se saruta.
Luna de a ei iubire-si aminteste
Dar mai mult ea se amageste.
O iubire imaginara,
Pentru Soare ea declara.
Din mare Soarele din nou a nascut,
Lasand in urma lacrimi si suspine.
Dar el pare satisfacut
Stiind ca ziua-i apartine.
